S-au întâmplat două evenimente importante în ultima perioadă. Cununia civilă, respectiv petrecerea burlăcitelor. Nici nu vă puteți imagina cât de mult efort necesită cununia civilă și cât de stresantă poate fi. Organizarea nunții adevărate mi s-a părut o sarcină mai ușoară în comparație cu aceasta. În primul rând, trebuie stabilită o dată, pe care trebuie să o respectați, să nu renunțați la ea sub nici o formă, pentru dacă anulați, va trebui să reîncepeți totul de la zero. Serios, este de râsul lumii! Iar noi ne-am mai complicat și cu ideea să ne ținem cununia civilă la Cluj.
Asta nu-i atât de ușor cum pare. Nu contează că orașul vostru natal aparține acestei țări, măcar unul dintre voi trebuie să aibă viză de reședință în Cluj ca să puteți să vă măritați acolo. După asta începi să te plimbi cu o adeverință medicală și numeri zilele să nu cumva să îți ia toată procedură mai mult decât 14 zile cât este valabilă adeverința. Deci, în general, nu te prea distrezi, dar totuși merită. M-a ajutat enorm că am putut să mă interesez de la cunoștințe deja căsătorite.
Acest eveniment a fost primul în șirul organizării nunții care a avut un oarecare rezultat. În rest, totul există încă doar în imaginația ta: „vom vedea cum va arăta”, „vom afla cine va fi prezent”, „sigur prăjiturile vor fi gustoase”. Prin cununia civilă noi am primit un fel de preview despre cum va fi nunta. A fost de fapt o mini nuntă. Ne-am invitat familiile, prietenii apropiați, am făcut rezervare la un restaurant, am chemat un fotograf, am căutat acomodare, chiar am aranjat și un buchet de flori, că nu puteam să mă duc cu mâna goală! 🙂
Momentul în care am ajuns la locul cununiei, în parc (mult înaintea orei începerii), ne-am mai liniștit puțin, deoarece am văzut că au ajuns toți invitații, și am constatat faptul că ceea ce pentru noi reprezintă un eveniment important în viața noastră, este, de fapt, nu mai mult decât un loc de muncă pentru cealaltă persoană. Am așteptat să fim chemați, iar după ce am intrat, un domn ne-a explicat tot ce trebuia să facem. Inclusiv cu câți pași trebuie să stăm în fața mesei. Ideea era să fim prezenți, atâta tot. Deși plină de anxietate, această zi a ieșit destul de memorabilă. Trebuie să admit, nu ne-am simțit ca noi înșine din cauza emoțiilor, totuși ne-am distrat.
Petrecerea burlăcițelor. Despre asta pot să zic doar că s-a organizat cu o măiestrie impecabilă. Nici nu îmi pot imagina cât s-au necăjit și au armonizat fetele să realizeze aceste câteva zile. Nu aș fi ghicit că voi putea fi surprinsă în mod repetat pe toată durata weekendului.
E de nedescris cum m-am simțit când, după o zi lungă de lucru, am decis să beau o bere și am fost surprinsă în așa fel încât am rămas fără cuvinte. Mă așteptau toate prietenele mele, care de altfel locuiesc în diferite orașe și țări, și cu care urma să petrec un weekend întreg plin de distracție. (Fetelor, vă mulțumesc! :)) Presupun că fiecare fată are o idee anume despre cum își dorește petrecerea burlăcitelor. Iar oamenii te întreabă repetat despre dansatori, câtă vodcă ați băut și alte clișee de genul. În opinia mea această petrecere trebuie și ea să fie personalizată. Dacă miresei nu-i place vodca, îi iei suc de mere, că poți și așa să intri în club liniștită! 🙂
La urma urmei, și această zi e a TA.
